O țară fără corupție
O țară mai puțin coruptă, condusă de oameni pregătiți și cinstiți, în instituțiile căreia lu crează funcționari selectați în urma unor concursuri corecte, cu servicii gândite având intere sul cetățeanului în minte, cu școli curate și profesori buni, cu un sistem de sănătate eficient.
E ceea ce ne dorim cu toții pentru România. Unde vrem să ajungem, ca țară, știm cu toții. Ne uităm la țările din vestul Europei, unii dintre noi am și trăit acolo, și cumva ni s-a creionat imaginea unui stat, nu ideal, însă mai bun decât ce trăim noi de 30 de ani.
Mulți dintre noi ne-am fi dorit ca lucrurile să se schimbe rapid. Să ieșim în stradă un an, doi, să reușim să normalizăm situația în societate și apoi să ne întoarcem la viețile noastre. Însă este evident că asta nu se va întâmpla. Și poate nici nu e firesc. Foarte rar o schimbare bruscă a produs efecte pozitive pe termen lung.
De obicei, instabilitatea generată de astfel de situații este speculată tot de genul de politicieni de care încercăm să scăpăm. Dovadă că, după revoluție, ne-am pricopsit cu lideri politici crescuți și educați în spirit comunist, care continuă să domine peisajul politic din România.
VIZIUNE
Așa că trebuie să fim pregătiți pentru o cursă lungă! În USR m-am înscris în primăvara lui 2017. Știm cu toții ce sentimente ne încercau atunci, de frustrare și nervi. În cazul meu, la toate acestea se adăuga și unul foarte puternic de deznădejde. Asta pentru că avusesem ocazia, din postura de jurnalist, să cunosc o mare parte dintre politicienii locali. Și absolut niciunul nu îmi inspira încredere că știe, vrea și poate să aducă în România mai binele pe care îl așteptam cu toții. Singura speranță venea dinspre cel mai nou partid, la acea vreme, de spre care auzisem că e format din oameni tineri, bine pregătiți, care nu au mai făcut parte din alte partide, dar care au decis că e vremea să se implice. Nu a existat, de atunci, niciun moment im portant al partidului în care să nu fiu implicată. Am coordonat campaniile ”USR, vocea ta” și ”Oameni noi”, am fost unul dintre membrii cei mai activi în campania ”Fără penali în funcții publice”, am participat la conferințe de presă și emisiuni TV, am moderat dezbaterile din campania de alegere a candidaților la europarla mentare, am adunat semnături și am făcut campanie în stradă pentru ca mesajul candidaților USR să ajungă la cât mai mulți băcăuani și m-am ocupat de comunicarea pe pagina de Facebook în campania pentru prezidențiale.
USR Bacău a construit o echipă din care au fost aleși 1 Primar și 81 Consilieri.
Cu toții au acum o misiune foarte grea, și anume aceea de a transforma percepția alegăto rilor asupra acestor funcții. Nu cred în ideea de politicieni și aleși care se pricep la toate. Cred în oameni cu o misiune. Dacă, în ultimii 30 de ani, toți cei care au primit votul de încredere pentru o funcție publică, fie ea la nivel local sau central, și-ar fi asumat o misiune, un proiect de suflet, un domeniu asupra căruia să își lase amprenta în mod pozitiv și pe termen lung, am fi fost, ca țară mult mai departe. Fie că vorbim despre un drum, un loc de joacă, extinderea rețelei electrice pe o stradă sau chiar modificările legislative necesare pentru ca un lucru care funcționează greșit sau deficitar în România să fie îndrep tat sau adaptat vremurilor pe care le trăim.
Misiune
1. Pentru mine proiectul de suflet va fi cel al reducerii abandonului școlar. E o temă care mă preocupă de foarte mulți ani. A început cu un copil de 9 ani Gioseni, găsit de poliția locală în piața centrală din Bacău, dormind pe asfaltul rece, îmbrăcat în haine subțiri. Lucram în televiziune pe atunci și ar fi fost un subiect ușor, pentru o știre de un minut, prea banală pentru a intra în jurnalul televiziunilor centrale. Însă am decis să merg mai departe. Copilul mi-a povestit că era crescut de bunici și că totul era bine până când unchiul lui a fost eliberat din închisoare. De două luni trăia un coșmar, era pus la munci grele și pedepsit grav dacă nu reușea să le finalizeze, de aceea fugise de acasă de două săptămâni. Așa că m-am dus în satul de unde era și am întrebat la școală, primărie și chiar la biserică, dacă se demarase vreo anchetă pentru un copil de clasa a treia care lipsea, nemotivat, de la școală de atâta timp. Desigur că răspunsul era unul negativ. Nimeni nu întrebase nimic. Asistentul social și învățătoarea știau că era un caz special, însă i-au acceptat absența ca pe ceva firesc. Atunci mi-am dat seama că sistemul funcționează deficitar. Că acei copii ale căror familii nu le oferă grijă și protecție sunt ai nimănui. Că lucruri îngrozitoare li se pot întâmpla, fără a exista un lanț de alarmare funcțional, fără a exista vreun adult responsabil, în afara familiei, care să fie obligat, prin lege, ca măcar să se intereseze de soarta acestor copii. Am scris, în anii de jurnalism, despre acest subiect iar cu unul dintre reportajele realizate într-una dintre cele mai sărace comunități din județ m-am calificat în finala unui concurs național pentru jurnaliștii din domeniul social. Însă multe nu s-au schimbat. Am devenit părinte, copiii mi-au crescut, i-am înscris la o școală din mediul rural și în continuare am descoperit cazuri asemănătoare printre colegii lor.
2. Intenționez să propun un proiect care să stabilească un astfel de lanț de responsabilități. Pentru buna funcționare a acestui sistem, îmi doresc să colaborez cu instituțiile cu responsabilități în protecția copilului și cu organizațiile nonguvernamentale cu rezultate în acest domeniu, dar și să mă documen tez cu privire la legislația din țările unde s-a reușit scăderea nivelului abandonului școlar, astfel încât să propun un proiect cu aplicabilitate pe termen lung, care să obțină susținere din partea parlamentarilor, indiferent de partidul din care provin. Educația e un domeniu despre care majoritatea politicienilor par să fi căzut de acord că e unul prioritar însă, deși au tot fost inițiative pentru a reduce gradul de abandon școlar, se pare că batem pasul pe loc. An după an, România nu reușește să iasă din rușinosul top trei al statelor europene cu cel mai mare număr de copii care părăsesc timpuriu școala.
3. Un alt domeniu în care mă voi implica, din poziția de parlamentar, va fi cel al reformei electorale. Cred, cu tărie, că alegerea primarilor și a președinților de consilii județene trebuie să se facă din două tururi. Doar așa ne putem asigura că cei care conduc comunitățile au legitimitatea dată de vot, dar e și singura șansă de a preveni formarea unor adevărate baronate în comunele unde primarii profită de sărăcia alegătorilor și aleg, conștient, să o mențină, pentru a le cumpăra loialitate.
4. Infrastructura mare în Moldova, mai exact lipsa ei, e poate cel mai exploatat subiect din punct de vedere politic. Dar poate tocmai că aici apare problema, din faptul că s-a vorbit despre el pe voci individuale, care nu au reușit să se facă auzite. Și poate că soluția ar trebui să vină din asocierea acestor voci într-una singură și puternică. Poate că parlamentarii din Moldova, indiferent de partidul din care provin, ar trebui să se așeze la masă, să stabilească împreună o listă de priorități și să își unească forțele pentru a milita pentru un proiect comun. Știu că ideea că politicienii din regiunea de Nord Est ar putea depăși orgoliile și ambițiile personale pentru a sprijini împreună un astfel de deziderat poate părea imposibilă, dar nu am intrat în politică crezând că va fi simplu și nici pentru a merge doar pe varianta sigură, ci pentru a schimba modul în care se fac acum lucrurile în România.
Am convingerea că în spatele unui astfel de obiectiv s-ar alinia marile companii și organizațiile care militează pentru dezvoltarea regiunii. Inițiativa mea ar fi o continuare firească a proiectului inițiat de președintele USR Bacău, Lucian Stanciu-Viziteu, prin care solicită ca 25% din bugetul pentru infra structură al țării să fie cheltuit în investiții realizate în regiunea de Nord-Est.
Acestea sunt doar câteva dintre ideile pentru care îmi doresc să reprezint Bacăul în parlament, dar sunt conștientă că voi face parte dintr-o echipă ale căror proiecte și obiective va trebui să le susțin și să le promovez. M-am înscris în această cursă pentru că iubesc și cunosc Bacăul, cu bune și cu rele. Am pregătirea și voința de a mă lupta pentru lucrurile în care noi, cei care ne-am alăturat acestui proiect idealist și naiv, Uniunea Salvați România, dar și cei care ne votează, credem.
Negru Andreea